Îndrumar pentru Taina Sfintei Spovedanii

Pentru a parcurge paginile Îndrumarului daţi click pe ataşamentul de mai jos!

Prin Spovedanie, mai aproape de Hristos Domnul

Pentru Ortodoxie, Tainele Bisericii sunt trepte de lumină întru întâlnirea cu Mântuitorul Hristos. Ortodoxia nu este o religie sau parte a unei religii creştine, ci este un mod de viaţă, o teofanie continuă, un mod de a-L descoperi pe Dumnezeu în fiecare clipă a vieţii noastre, o modalitate de a-L însoţi în iubirea Sa pentru noi, păcătoşi ori sfinţi, buni ori răi, toţi candidaţi la Înviere. De aceea, drumul cu Hristos prin Sfintele Taine în viaţa aceasta ne apropie de Înviere, de Viaţa cea fără de moarte.

Nu există un mod standard în care ne putem spovedi. Hristos Domnul nu este adeptul schemelor de niciun fel. Iubeşte pe credincios şi aceasta ar trebui să ne fie suficient. Dar pentru că lumea din jur are nevoie de schele să zidească o casă, de stâlpi care să ţină acoperişuri, ori de picioarele podului pentru ca acesta să lege malurile, Părinţii Bisericii, nu de puţine ori, au legat în pagini cuminţi o serie de îndrumări pentru Spovedanie. Nu, nu avem de a face, cel puţin în Ortodoxie, de o simplă inventariere a păcatelor ori a aplecărilor noastre spre păcat, ci avem de-a face cu mici puncte de sudură a platoşei noastre ce ne apără de păcat, o aducere aminte, ca la medic, a bolilor ori simptomelor care ne-au cotrobăit prin suflet, depărtându-l de Dumnezeu.

Cunoscând nevoia de limpezire a învățăturii Bisericii cu privire la păcat şi iertare, atent la vârsta şi la cunoştinţele celor ce vor citi cartea sa, Părintele Iulian nu face liste de păcate, ci propune o serie de îndemnuri spre vindecare, spre alungarea ispitelor şi creşterea sufletului în cele bune. El ne vrea informaţi pentru a şti cum să obţinem maximum din efortul nostru de apropiere de Hristos Domnul. Ştie că mila şi iertarea lui Dumnezeu sunt mai mari decât încercarea noastră de a-i aduce jertfă preocuparea noastră întru bună creştere creştină.

A scrie astfel de lucrări, poate neînsemnate academic, dar foarte necesare în catehizarea poporului celui binecredincios, sau nu, este şi o chestiune de curaj, de afirmare cu tărie a învăţăturii mântuitoare a iertării pe care ne-a adus-o Domnul prin Jertfa Golgotei şi prin Darul Învierii. Avem nevoie să ni se aducă aminte, iar şi iar, că suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, că nu există iubire a Mântuitorului care să ne îngrădească libertatea. Iar Spovedania este cel mai amplu exerciţiu de libertate. Libertatea de a-i spune lui Dumnezeu: Exişti, cred în iertare Ta!

Istoria ne păstrează un text al Fericitului Augustin, final gândului nostru: „Dacă întreb un păgân: «Unde este Dumnezeul tău?» El îmi va arăta statuile sale. Dacă sfărâm aceste statui el îmi va arăta un munte, un copac, o piatră oarecare pe care el a luat-o din albia unui râu şi a pus-o pe un soclu pentru a se prosterna înaintea ei. Vezi, îmi va zice el, arătând cu degetul obiectul adorat: «Iată Dumnezeul meu». Dacă eu râd de piatra lui sau dacă o sparg sau o arunc cu dispreţ, el îmi va arăta soarele sau luna, ori un alt astru. Despre tot ceea ce-i vine în minte şi din tot ceea ce poate arăta cu degetul, el îmi va spune: «Iată Dumnezeul meu»[…] Şi întorcându-se spre mine va striga: «Dumnezeul tău unde este?». La o asemenea întrebare, eu nu-i pot arăta nimic ochilor lui. Nu aflu în jurul meu decât minţi lipsite de discernământ care strigă împotriva mea; eu nu am nimic de arătat ochilor pe care păgânul îi are pentru văzut. Aş vrea să plâng pentru asta, căci Dumnezeul meu este nevăzut, iar interlocutorul meu caută un lucru vizibil când îmi zice: «Unde este Dumnezeul tău?». Dar eu îţi spun: «Arată-mi sufletul tău! Pentru ce nu poţi face acest lucru? Fiindcă este nevăzut. Şi totuşi, acesta este ceea ce există mai bun în tine». Îmi spui că îţi cunoşti sufletul după acţiunile sale. Foarte bine. În acelaşi fel îl cunosc şi eu pe Dumnezeu. Cel care a făcut tot ceea ce afli valoros în tine însuţi, Acesta este Dumnezeul meu”.

Spovedindu-vă, îl faceţi pe Dumnezeu viu dinaintea celor care  l-ar vrea mort. Fiţi alături de duhovnic, spovediţi-vă cu râvnă şi nădăjduiţi în mila lui Hristos. Cartea Părintelui Iulian să vă fie un sprijin luminos!                           

 Preot Prof. Dr. Constantin Necula (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” Sibiu)