Au trecut doisprezece ani de osteneli şi iată că ne-a învrednicit Bunul Dumnezeu să petrecem pentru prima dată sărbătorile pascale în biserică. S-a ridicat un sfânt locaş de închinare din dragostea celor care iubesc sfinţenia. Dar, nu doar ziduri s-au ridicat spre cer, ci multe inimi au fost purtate în dor de Dumnezeu.
Cununa de lumină a Paştilor s-a vărsat peste sufletele credincioşilor care au purtat în smerenie şi dragoste Crucea Postului Mare. Şi anul acesta, mulţi copii şi tineri au fost atraşi ca un magnet de frumuseţea slujbelor săvârşite în Săptămâna Mare. Nu cred să existe o slujbă mai iubită de ei decât Prohodul Domnului!
A fost acum o ultimă sforţare de trudă sufletească şi trupească. Maria şi Marta deopotrivă îşi împlinesc menirea. Trecând prin moarte spre veşnicia lui Dumnezeu, prefăcând lacrimi de cântare tristă în licăriri de Înviere, ducând pe braţe trupul Mântuitorului Răstignit, purtând în mâini lumini tremurânde la ceas de seară, credincioşii suie ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc.
Veniţi de luaţi lumină! Hristos a înviat! Lumina sfântă a Învierii irumpe din seva ostenelilor credinţei fiecăruia. Buchet de lumini îmbracă biserica noastră în veşmânt luminos, aşteptând ca o mireasă smerită binecuvântarea Mirelui Ceresc.
